Proverbe Româneşti

E
• Ea îşi cântă, ea îşi descântă
• E anevoie să tai pă om- Şi să ciopleşti om
• E bărbat la gură.
• E bun numai când doarme
• E bun să-l trimiţi după moarte.
• E ca cimbru în toate
• E ca măgarul îmbrăcat în piele de leu
• E ca talgerul, cu două feţe.
• E crescut în coada vacii.
• E croit rau si cusut bine.
• E cu un ochi la slănină, cu altul la făină.
• E de neam mare, dar crescut în sărăcie.
• E de neam mare şi are rude în piaţă: pe Stan lăutarul şi Dobre cimpoierul.
• E deştept ca oaia cu jug.
• E foarte cinstit când doarme.
• E “gură spartă”.
• E gură căscată / E zăpăuc / E cu capul în nori.
• E lesne a cârti, dar anevoie a îndrepta.
• E lesne a povăţui, şi anevoie a se povăţui.
• El judecă, el spânzură
• El mănâncă un purcel/ Ş-altuia dă un puricel.
• E loc la soare pentru toţi.
• E mai dificil sa corectezi o operă decît s-o scrii.
• E mai bine în coliba ta / decât în palatul altuia.
• E pe bune.
• E ruptă din stele.
• E rău cu rău, dar mai rău e fără rău.
•E scump la tărâţe şi ieftin la făină.
• E spurcat la gură.
• Este lesne a ierta, dar e greu a uita.
• Este tânăr între tineri bătrân între bătrâni.
• Eşti cam “Lasă-mă să te las”.
• Eşti cam intr-o ureche.
• Eşti nehotărâtă ca fata mare la măritat.
• Eşti stăpân pe capul tău / Ori la bine, ori la rău.
• Eşti o belea pe capul omului.
• Eşti un drac împieliţat.
• Eu domn, tu domn, cine să ducă sacul?
• E un om - să-l pui la rană/ E ca buruiana de leac.
• Eu nu-s coada lemnelor, că-s fruntea surcelelor.
• Eu sunt mic, nu ştiu nimic. Tata-n pod beleşte oaia.
• Exemplele rele strică moravurile bune.
• Exemplele sunt făcute pentru proşti.