La negocierea drepturilor în contractul colectiv de la nivel național trebuie să se pornească de la minimul celor stabilite legal, la negocierea drepturilor pentru contractele colective pe ramura trebuie să se porneasca de la cele negociate prin cel de la nivel național și așa mai departe, în mod crescător la celelalte niveluri-grup de unități, unități - , încat la negocierea drepturilor din contractul individual de muncă dintr-o unitate va trebui să se pornească de la cele negociate prin contractul colectiv superior. Aceste "praguri" obligatorii - impuse de lege și de contractele colective de la nivelurile superioare, în ordinea de mai sus - reprezintă partea legală din orice contract colectiv/individual de la nivel inferior.
În acest sens art. 8 din Legea nr. 130/1996 privind contractul colectiv de muncă1, dispune:
a) “contractele colective de muncă nu pot conține clauze care sa stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de muncă incheiate la nivel superior”;
b) “contractele individuale de muncă nu pot conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de muncă”;
c)“la încheierea contractului colectiv de muncă, prevederile legale referitoare la drepturile salariaților au un caracter minimal”.
În cazul în care la nivel de angajator, grup de angajatori sau ramură nu există contract colectiv de muncă, se aplică contractul colectiv de muncă încheiat la nivel superior, potrivit art. 247 din Codul muncii2.
Textul are scopul de a suplini inexistența unui contract colectiv de muncă; fiind în interesul tuturor salariaților din țară, trebuie să se aplice totuși un astfel de contract și anume cel de nivel superior, în ultimă instanță cel de la nivel național3Deci minimul obligatoriu al drepturilor din orice contract individual de muncă îl reprezintă cel negociat prin contractul colectiv la nivel național,în cazul în care nivelul superior îl reprezintă acesta.
Așa stau lucrurile și în ceea ce privește zilele libere plătite pentru evenimente deosebite în familie sau pentru alte situații, după cum urmează4:
1. căsătoria salariatului -5 zile;
2. căsătoria unui copil -2 zile;
3. nașterea unui copil -5 zile + 10 zile dacă a urmat un curs de puericultură;
4. decesul soțului, copilului, părinților,socrilor - 3 zile;
5. decesul bunicilor,fraților,surorilor - 1 zi;
6. la schimbarea locului de muncă în cadrul aceleiași unităti,cu mutarea domiciliului în altă localitate -5 zile.
_______________________________________________________________________
Notă:
1Republicată în Monitorul Oficial al României, Partea 1, nr. 184 din 19.05.1998.
2Legea nr. 53/2003 - Codul muncii (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 72 din 05.02.2003), modificată și completată ulterior.
3A. Țiclea (coordonator), D. Diko, L. Duțescu, L. Georgescu, M. Ioan, A. Popa (colaboratori), Codul muncii – comentat și adnotat cu legislație,doctrina și jurisprudența, vol II, Editura Universul Juridic, București, 2008, p. 339.
4Art. 61 alin. (1) din Contractul colectiv de muncă unic la nivel național pe anii 2007-2010 nr. 2895/29.12.2006.
luni, 17 august 2009
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu