Proverbe româneşti

A
• A aduce (a ajunge, a rămânea) în sapă de lemn
• A ajunge cuţitul la os
• A ajunge (veni) la spartul târgului
• A ajuns bărbatul sluga muierii
• A ajuns la mucuri de ţigară
• A ajuns lupul de jocul câinilor
• A ajuns treaba (vremea) să nu se mai încreadă omul nici în cămaşa lui.
• A arde pe cineva.
• A cânta cuiva în strună.
• A face ochi dulci cuiva.
• A face un bine înseamnă a-şi bate cuie în talpă.
• A-şi bate singur cuie-n talpă.
• A-şi băga minţile-n cap.
• A-şi da în petic.
• A-şi da arama pe faţă.
• A-şi face singur bube-n cap.
• A-şi ieşi din fire.
• A băga mâna in foc pentru cineva.
• A da ortul popii.
• A da peste noroc.
• A da portocale la porci.
• A aduce apă după ce s-a stins focul.
• A aduna nuiele pentru spinarea sa.
• A ajunge cuţitul la os.
• A auzit clopotul, dar nu ştie de la ce bisericǎ.
• A avea mai mult noroc decât minte.
• A avea buzele unse şi slănina în pod.
• A bate apa-n piuă/ A bate capul.
• A bate calul care trage.
• A bate fierul cât e cald.
• A bate găina cu lanţul.
• A bate toba în tot satul.
• A cădea pe bec.
• A căra apă cu ciurul.
• A da una “În numele Tatălui”.
• Adesea, una adăstam/ Şi alta întâmpinam.
• Adeseori drumul pe care vrei sa-l scurtezi e cel mai lung
• Adeseori in dosul unei guri dulci se ascunde o inimă otrăvită
• Adeseori te înşeli dacă te iei după coaja copacului.
• A despica firul în patru.
• A dispărut de parcă l-a-nghiţit pământul.
• A face bortă în apă.
• A face cinste.
• A face umbră pământului degeaba
• A face cum îl taie capul.
• A face din cal măgar şi din ţânţar armăsar.
• A fi prins cu cioara vopsită.
• A împăca capra cu varza.
• A lua partea leului.
• A luat-o la măsea.
• A lucra din plin.
• A mânca coliva cuiva.
• A nu vedea pădurea din cauza copacilor.
• A-nţărcat bălaia.
• A păli pe cineva.
• A peria pe cineva.
• A pica din senin.
• A pierde vremea de pomană.
• A pleca câine surd la vânătoare.
• A pleca la vânătoare fără puşcă.
• A plecat cu graba si s-a-ntâlnit cu zăbava.
• A prinde cu mâţa-n sac.
• A pune beţe-n roate.
• A pune carul înaintea boilor.
• A pune paie pe foc.
• A pune ţara la cale.
• A bate la ochi.
• A face cuiva hatârul.
• A nu face faţă.
• A sări în ochi.
• A scoate ceva din pământ, din piatră seacă.
• A se da de ceasul morţii.
• A se dezbrăca de caracter.
• A se face că plouă.
• A se juca cu focul.
• A se uita ca curca-n crăci.
• A se uita ca mâţa-n calendar.
• A se uita ca curca în fântână.
• A se umfla în pene.
• A sta călare pe noroc.
• A sta cu burta la soare.
• A sta cu burta pe carte.
• A trecut baba cu colacii.
• A strica orzul pe gâşte.
• A se da de ceasul morţii.
• A se da de gol.
• A trăncăni vrute şi nevrute.
• A uita de la mână până la gură.
• A umbla cu capul in nori.
• A vedea roşu înaintea ochilor.
• A vedea stele verzi.
• A veni pe nepusă masă.
• A vorbi cu tâlc.
• A zburat puiu cu aţa.
• Aceeaşi Mărie cu altă pălărie.
• Adevărul este întotdeauna la mijloc.
• Adevărul stă scris printre rânduri.
• Ai ales pân-ai cules.
• Ai, dai, n-ai. Ia nu da, să vezi cum ai.
• Ai carte ai parte.
• Ai pus degetul unde mă doare.
• Ai dat-o cotită.
• A i se urâ cu binele.
• A-şi da în petic.
• A i se face urechile ca la măgar.
• A-i fi frică şi de umbra sa.
• A scoate-o din pământ, din iarbă verde.
• A avea ac de cojocul cuiva.
• A sta cu banii la saltea.
• Apa trece, pietrele rămân.
• Are balta peşte.
• Are spor la treabă.
• Arde casa şi el cu luleaua “Dă-mi un foc”.
• Are limba înveninată.
• Are limba despicată.
• Are o potcoavă şi-i mai trebuie trei şi calul.
• Are o zi lucrătoare şi una sărbătoare.
• Are suflet de câine.
• Ascultă şi nu te mânia, ca să te poţi îndrepta.
• Aşa e când e să se ducă de râpă.
• Aşchia nu sare departe de trunchi.