SFÂNTUL ANDREI frate al lui Simon Petru,care s-a numărat,de asemenea,printre cei 12 apostoli ai Domnului,fiind amândoi fiii pescarului Iona.Erau originari din Bersaida, localitate situată pe ţărmul Lacului Ghenizaret (Marea Galileii),din provincia Galileea,în nordul Ţării Sfinte.Amândoi au fost pescari,alături de tatăl lor. Amandoi s-au numărat printre"ucenicii" Sfântului Ioan Botezătorul,ascultând timp îndelungat predicile acestuia în pustiul Iordanului,cu îndemnuri la pocăinţă şi proorocia despre venirea lui Mesia.De la acesta a auzit Andrei cuvintele "Iată Mielul lui Dumnezeu,Cel ce ridică păcatul lumii"(Ioan 1, 29).A fost şi el martor, alături de alţi ucenici,la botezul Domnului şi la cunoscuta convorbire dintre Iisus şi Ioan,întărindu-se în convingerea că Acesta era Mesia cel prezis de prooroci.
A doua zi după botezul Domnului în Iordan,Ioan Botezatorul stătea pe ţărmul acestui râu cu doi dintre ucenicii lui,Andrei şi Ioan (viitorul apostol şi evanghelist), cărora le spune din nou: "Iată Mielul lui Dumnezeu" (Ioan 1, 36). Auzind această mărturisire,cei doi ucenici au pornit după Iisus,în dorinţa de a-L cunoaşte.Iisus I-a observat şi I-a întrebat:"Ce căutaţi?" La care ei au zis: "Învăţătorule,unde locuieşti?"El le-a zis: "Veniţi şi veţi vedea".Au mers deci şi au văzut unde locuia şi au ramas la El în ziua aceea (Ioan 1, 37-39).Andrei a anunţat apoi şi pe fratele său Simon Petru că"a găsit pe Mesia" (Ioan 1, 41).
Chemarea lui Andrei la apostolie s-a petrecut ceva mai târziu.Este relatată de Sfântul Apostol şi Evanghelist Matei prin cuvintele:"Pe când (Iisus) umbla pe lângă Marea Galileii,a văzut doi fraţi,pe Simon ce se numeşte Petru şi pe Andrei,fratele lui,care aruncau mreaja în mare,căci erau pescari.Şi le-a zis: <
Sfintele Evanghelii mai pomenesc pe Sfântul Andrei doar de două ori: la înmulţirea pâinilor,dincolo de Marea Galileii, când el a înştiinţat pe Mântuitorul că acolo,în mulţime,era un baiat care avea cinci pâini de orz şi doi peşti(Ioan 6, 8-9),iar a doua oară,după învierea lui Lazăr când,împreună cu Filip,au înştiinţat pe Domnul că nişte elini (greci),veniţi în Ierusalim cu prilejul sărbătoririi Paştelui iudaic, voiau sa-L vadă(Ioan 12, 20-22).
Alături de ceilalţi ucenici,a fost trimis şi Andrei de către Mântuitorul la propovăduire(Matei 10 şi urm)>.L-a însoţit pe Mântuitorul pe drumurile Ţării Sfinte, a fost martor la minunile pe care le-a săvârşit,a ascultat cuvintele Sale de învăţătură şi parabolele pe care le-a rostit în faţa mulţimilor,a suferit alături de ceilalti apostoli,atunci când Domnul a fost prins,judecat,chinuit şi apoi răstignit pe cruce;s-a bucurat alături de ei când a aflat de minunea învierii din morţi şi L-a văzut pe Domnul înviat în prima zi,şi după opt zile,apoi la arătarea din Galileea, când au primit porunca predicării Evangheliei la toate neamurile (Matei 28, 19).
În urma poruncii Domnului,de a vesti Evanghelia la toate neamurile,după pogorarea Duhului Sfânt şi întemeierea Bisericii creştine la Ierusalim,în ziua cincizecimii din anul 30,Sfinţii Apostoli şi apoi ucenicii lor, au început să predice noua învătătură adusă în lume de Mântuitorul Iisus Hristos.Potrivit tradiţiei si celor scrise de unii istorici şi teologi din primele veacuri crestine,Sfântul Apostol Andrei a fost primul propovăduitor al Evangheliei la geto-daci,în teritoriul dintre Dunare şi Marea Neagră - cunoscut pe atunci sub numele de Scythia (Sciţia),dar şi în teritoriile de dincolo de Prut,în nordul Mării Negre.Dar până a ajunge aici,el a predicat în Asia Mică,de unde s-a îndreptat spre teritoriile amintite de la Dunare şi Marea Neagră.Trebuie să notăm că în aceste teritorii,locuite de geto-daci,prin secolele VII-VI i.Hr. s-au aşezat colonişti greci,care au întemeiat cunoscutele cetăţi de pe tărmul apusean al Mării Negre:Tyras (Cetatea Alba),Histria (Istria), Tomis(Constanta),Callatis (Mangalia),şi altele. Spre sfârşitul secolului al IV-lea i. Hr. s-au aşezat aici triburi de sciţi,populaţie nomadă de origine iraniană,care au fost asimilaţi cu timpul de autohtoni; ei au dat însă teritoriului respectiv numele de "Sciţia" (Scythia).Mai tarziu,teritoriile de pe tărmul apusean al Mării Negre, până înspre gurile Bugului,au făcut parte din statul geto-dac condus de regele Burebista (sec. I, i.Hr.),dar în anul 28 cetăţile greceşti de aici au acceptat protectoratul statului roman.În anul 46 d. Hr., întreg teritoriul dintre Dunăre şi Marea Neagră a fost cucerit de romani şi anexat la provincia Moesia Inferior (Bulgaria răsăriteană de azi),iar in anul 297,în timpul împăratului roman Diocleţian,a devenit provincie aparte,sub numele de Scythia Minor (Sciţia Mică).
Anexarea acestui teritoriu - inclusiv a cetăţilor greceşti pomenite mai sus -, în cultura şi formele de viaţa greceşti şi apoi romane,a oferit condiţii prielnice pentru predica Sfantului Apostol Andrei.Aşa cum arătam mai sus,tradiţia despre predica sa în Sciţia apare în câteva lucrări scrise în primele veacuri creştine.
De pildă,în lucrarea Despre apostoli a lui Hipolit Romanul,mort în timpul persecuţiei împăratului Decius (249-251),iar in secolui IV în Istoria bisericească a episcopului Eusebiu din Cezareea Palestinei († 339/340) care o preluase de la un alt mare teolog,Origen din Alexandria († 254). Iată ce scria Eusebiu: "Sfinţii Apostoli ai Mântuitorului,precum şi ucenicii lor,s-au imprăştiat în toata lumea locuită pe atunci.După tradiţie,lui Toma i-au căzut sorţii să meargă în Partia,lui Andrei în Scitia, lui Ioan in Asia...". De altfel, din epistola Sfantului Apostol Pavel catre Coloseni (3, 11),reiese că si "sciţii" au putut auzi cuvântul lui Dumnezeu.Tradiţia ca Sfântul Apostol Andrei a predicat la sciţi a fost reluată mai târziu şi de alţi scriitori bisericeşti.De pildă,călugărul Epifanie,în secolui VIII, în Viaţa Sfantului Apostol Andrei,scria că între popoarele evanghelizate de el se numărau şi sciţii.
În aşa numitul Sinaxar al Bisericii constantinopolitane se preciza că acest apostol "a predicat în Pont,Tracia şi Scitia". În acelaşi Sinaxar se afla o altă ştire,potrivit căreia,Sfantul Andrei ar fi hirotonit ca episcop de Odyssos sau Odessos(Varna de azi,în Bulgaria),pe un ucenic al său cu numele Amplias(Ampliat),pe care Biserica Ortodoxă îl prăznuieşte în fiecare an la 31 octombrie.Mult mai târziu, scriitorul bizantin Nichifor Calist(secolul al XIV-lea)scria că Sfântul Apostol Andrei a trecut din provinciile Asiei Mici(Capadocia,Galatia şi Bitinia)"în pustiurile scitice",care puteau fi situate fie ca în Scitia Mare(sudul fostei Uniuni Sovietice),fie Scitia Mică sau Dacia Pontica,locuită de greci,romani şi geto-daci. De altfel,istoricii bisericeşti ruşi socotesc că Sfantul Apostol Andrei a predicat şi în nordul Marii Negre.
Învăţatul mitropolit Dosoftei al Moldovei,în cartea sa Viaţa şi petrecerea sfinţilor,scria că "Apostolului Andrei i-a revenit(prin sorţi) Bitinia şi Marea Neagră şi părţile Propontului,Halcedonul şi Vizantea,unde e acum Ţarigradul (Constantinopolul n.n.),Tracia şi Macedonia,Tesalia,şi sosind la Dunăre,ce-i zic Dobrogea şi altele ce sunt pe Dunăre,şi acestea toate le-a umblat".
(sursa informatiilor: http://www.crestinism-ortodox.ro)
Tradiţii româneşti / 30 Noiembrie - "Noaptea Sfântului Andrei"
Ziua Sfântului Andrei se cheama şi Ziua lupului sau Gadinetul schiop.Se ştie ce a simbolizat lupul pentru daci,dacă insusi steagul lor avea infatisarea unui balaur cu cap de lup. Se credea si inca se mai crede şi acum ca în ziua de 30 noiembrie,lupul devine mai sprinten,îşi poate îndoi gîtul teapăn şi nimic nu scapă dinaintea lui.De aici şi credinţa că "îşi vede lupul coada".Ziua se serbează prin nelucru în casă,ca să nu strice lupii vitele. Primejdia nu este numai pentru vite,ci şi pentru oamenii care îndrăznesc să plece la drum,în ziua când porneşte şi luparia.
În noaptea de 30 noiembrie lupii se aduna,iar Sf. Andrei împarte prada,pentru iarna care începe,fiecarui lup.Ca să-şi apere gospodaria de lupi,se obişnuieste şi astăzi la tara sa se unga tarusii de la poarta, ferestrele si pragul usilor cu usturoi. In unele părţi se ung cu usturoi chiar şi fântânile.Alţi gospodari fac o cruce de ceară şi o lipesc la vite,însa numai la cele de parte bărbătească:boi,berbeci,armăsari, ţapi,şi anume pe cornul din dreapta.
Tot din cauza lupilor nu se mătură toată ziua,nu se dă gunoiul afară,nu se rănesc grajdurile,nu se piaptănă,nu se fac zgârieturi,nu se face pomană şi nu se dă nimic cu împrumut. Dacă stăpânii casei nu muncesc,lupul nu se poate apropia.Totuşi,când soarta scrie altfel,primejdia nu se poate îndepărta,căci peste cele hotărâte de Sf. Andrei,nimeni nu poate trece.
În acea noapte vorbesc toate animalele,dar cine le asculta ce spun,moare.La miezul noptii de Sf.Andrei se deschid cerurile.
Noaptea strigoilor
În credinţele poporului român de pretutindeni,în noaptea de către Sf. Andrei,pe 29 noiembrie,ies sau umbla strigoii.Cine sunt strigoii?Sunt spirite ale morţilor,care nu ajung în lumea de "dincolo" după înmormantare,sau refuza să se mai intoarcă "acolo" după ce îşi vizitează rudele,la marile sărbători calendaristice.
Strigoii morţi devin foarte periculoşi pentru cei vii:iau viaţa rudelor apropiate, aduc boli,grindină şi alte suferinţe.După relele provocate şi locul unde activează, ei pot fi de apa si de uscat, de vite si de stupi, de ploi si de foc. Ei calatoresc pe Pământ şi pe ape,strigând şi miorlăind,călare pe melita,pe coada de matură,pe butoi sau în butoi.
Prin unele părţi,se crede că aceşti strigoi iau coasele şi limbile de melita pe care le găsesc pe afară,prin curţile oamenilor şi se duc la hotare,unde se bat cu ele. Femeile au grijă ca asemenea obiecte să nu fie lasate afară.Se mai spune ca ei danseaza pe la raspantiile drumurilor, pana la cantatul cocosilor. Ei se bat cu strigoii vii,adică cu strigoii-oameni.A doua zi,aceştia se cunosc după zgarieturile ce le au pe faţă.
Babele sau oamenii-strigoi,înainte de a ieşi din casă pe horn,se ung pe tălpi cu untură.Adeseori ei trag şi clopotele pe la biserică.Când nu au cu cine să se războiască,se duc pe la casele oamenilor,dar toate gospodinele au luat măsuri de apărare:au mâncat usturoi,s-au uns pe frunte,pe piept,pe spate şi la încheieturile trupului.Au uns ferestrele,uşile,hornurile,scările,clanţele uşilor,boii şi vacile la coarne,cleştele,lada şi toporul.Pe alocuri,usturoiul este tavălit mai întâi prin funingine.Unii astupa şi hornul sobei.Dacă strigoii nu găsesc nici un loc pe unde să intre în casă,atunci căuta să-i cheme afară pe cei dinăuntru.Strigoiul vine şi strigă la fereastră: "Ai mâncat usturoi?".Dacă omul răspunde,îl muteşte;iar dacă tace,se duce în treaba sa şi încearcă pe la cei care n-au mâncat usturoi.
Noaptea vrăjilor şi a farmecelor
Noaptea Sf. Andrei este una dintre cele mai importante din an,pentru vrăji şi farmece.Fetele masoară noua ceşcute cu apă pline,şi le toarna într-o strachină,care se pune sub icoană.A doua zi,în zori,se masoară din nou,cu aceeasi cescută,apa din strachină.Dacă va mai rămâne pe fundul străchinii apă,fie şi cateva picături,atunci vor avea noroc;dimpotrivă,dacă ultima ceşcuţă va ramane neumplută cum trebuie, atunci nu vor avea noroc şi nu se vor mărita.În noaptea de Sf. Andrei,ca să-şi viziteze ursitul,fata işi pune sub cap 41 de boabe de grâu şi dacă visează că-i ia cineva grâul,se va mărita.
Unele fete işi pregatesc turta,pentru ea aducând apa cu gura.Pentru acest colac aduc apa neîncepută,iar produsele din care se prepară turta (faină şi sare) sunt măsurate cu o coaja de nucă.După ce au fost coapte pe vatră,fetele îşi mănâncă turtitele preparate,convinse fiind că ursiţii vor veni,în vis,cu apa să le potolească setea.
Fetele mai fac un colac din pîine dospitâ,punând în mijlocul lui câte un căţel de usturoi.Dus acasă,colacul este aşezat într-un loc călduros,unde este lăsat vreme de o săptămână.Dacă răsare usturoiul din mijlocul colacului,fata cunoaşte că va fi cu noroc.Dacă nu răsare,fata se întristează şi spune că va fi lipsită de noroc.Unele fete merg în această noapte la fântână,aprind acolo o lumanare de la Paşti şi o afundă cu ajutorul găleţii. Când faţa apei este luminată bine,fata zice:
"Sfinte Andrei,
Scoate-i chipul în faţa apei,
Ca în vis să-l visez,
C-aievea să-l văz!"
Atunci,apa din fântână se tulbura şi fata îşi vede,se spune,chipul ursitului.Unele îşi fac de ursita cu 9 potcoave,9 fuse,9 ace,3 cutite şi o coasă,toate înfierbântate în foc.După ce s-au înroşit,se scot afară,se sting în apa şi apoi se descântă.
În seara Sfântului Andrei,toţi ai casei,mai ales fetele mari şi baieţii, seamănă grâu în cate o strachină sau glastră cu pământ.Aceluia îi va merge mai bine,va fi mai sănătos şi mai norocos,căruia i-o răsări mai bine şi o creşte mai frumos.
Usturoi miraculos
Tot în seara de 29 noiembrie,se adună la o casă mai mulţi flăcăi şi fete.Pe o masă, ei pun mai multe căciuli de usturoi,împrejmuite cu tămâie,smirna şi câteva lumânări de la Paşti aprinse.Pun apoi pe masă diferite feluri de mâncare, mănâncă,vorbesc şi râd în toată voia bună, până când apar zorii zilei.Fetele îşi împart între ele usturoiul,pe care îl duc a doua zi la biserică,pentru a-l sfinţi preotul.
Acest usturoi se pune pe policioară la icoane,fiind bun de făcut de dragoste.
În alte zone din ţara noastră,păzitul usturoiului se face în felul următor: întro casă de gospodar se strâng 10-12 fete,având fiecare fată câte o pâine,trei căpăţâni de usturoi,un fir de busuioc,legate cu o aţă roşie şi o sticlă de rachiu.Aceste lucruri se pun pe o masă,într-un colţ al casei,şi se acoperă cu o broboadă roşie. Lângă lucruri,pe masă,sta un sfeşnic c-o lumanare aprinsă,care arde de cu seară şi pana in ziua. Langa masa, una in dreapta si una in stanga, stau de straja doua babe, care baga bine de seama ca să nu se fure din lucruri,ori să nu pună cineva mâna pe ele.Ele stau acolo neclintite până dimineaţă.La aceasta petrecere,vin şi baieţi cu lăutari.Se cântă şi se petrece până în zori.
Când s-a făcut ziuă, hora este jucată afară. Un flăcau joacă în mijlocul horei toate lucrurile fetelor,păzite de bătrane.După joc,fetele îşi iau lucrurile şi le împart flăcăilor.Painea se mănâncă,rachiul se bea,usturoiul se păstrează de leac.Când vitele-s bolnave,li se dă mujdei în borş ori vin şi le trece.Dacă se fură din usturoi,nu-i bine deloc:fetei nu-i va mai merge bine.Usturoiul păzit este semănat primavara.Dacă pleci la drum lung,sa iei puţin usturoi cu tine.
De la păzitul acestui usturoi s-a născut zicala: "Parcă a păzit usturoiul",care se dă celui ce se cunoaşte că a petrecut o noapte fără somn.
Tot în această noapte se fac observaţii meteorologice: dacă luna va fi plină şi cerul senin,se zice că iarna va fi cu moină.Dacă luna va fi plină şi dacă cerul va fi întunecat,dacă va ninge sau va ploua,peste iarnă vor fi zăpezi mari şi grele.
De la această zi şi până la Crăciun,gospodinele nu mai ţes în război şi nu torc,de frică să nu se supere Maica Domnului pe dânsele.
Sfântul Andrei este socotit început de iarnă,numindu-se din această cauză "Andrei-de-iarnă".
LA MULŢI ANI!Celor ce au ca patron spiritual pe Sfântul Andrei
Postări
